Dictionar

Rezultate principale (Teorie,):

Teorie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. théorie, lat., gr. theoria, germ. Theorie)

1. ansamblu de ipoteze, legi și concepte organizate într-un sistem logic care descriu și explică un domeniu al realității obiective sau al conștiinței sociale.

2. ansamblu de principii care servesc ca îndrumător în practică.

3. ~a literaturii = ramură a științei literaturii care studiază trăsăturile generale ale creației literare, definește genurile și speciile, curentele și metodele artistice, elementele și particularitățile stilului, noțiunile de versificație etc.

4. lecție de instruire militară.

5. cunoaștere speculativă, ideală, independentă de aplicații.


Rezultate secundare (Teorie,):

Metateorie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. métathéorie)

1. teorie care studiază structura, sistemul conceptual şi metodele unei teorii date.


Abiogeneză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiogenèse)

1. (biologie) teorie care admite generația spontanee, adică apariția vieții din materie anorganică neînsuflețită; arhebioză.

2. (antonim) biogeneză.


Abstinenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abstinence, lat. abstinentia)

1. abţinere de la anumite băuturi, alimente etc; abstenţiune.

2. (sintagmă) (economie politică) teoria ~ei = teorie prin care capitalul și acumularea lui rezultă din abținerea proprietarilor de la consumul personal exagerat.

3. ~ sexuală = abținere de la actul sexual.


Acosmism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acosmisme)

1. teorie potrivit căreia lumea fizică nu ar exista ca realitate independentă de Dumnezeu.


Actuar

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actuaire, cf. lat. actuarius, scrib)

1. specialist în aplicarea teoriei probabilităţilor şi a statisticii matematice în diferite calcule.


Adept, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. adepte, lat. adeptus)

1. persoană care aderă la o teorie, la o doctrină etc.

2. (prin ext.) persoană care împărtășește convingerile cuiva.

3. inițiat în misterele unei secte, în secretele unei științe, ale unei arte etc.


Anexionism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. annexionnisme)

1. teorie politică care pledează pentru anexarea altor teritorii; politică de anexiune.