Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. théosophie)
1. doctrină filozofico-religioasă care susţine ideea cunoaşterii nemijlocite a divinităţii pe calea legăturii cu lumea transcendentală.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. théosophe)
1. adept la teozofiei (doctrină care declară înțelepciunea divină un obiect al cunoașterii umane).