Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. terrible, lat. terribilis)
1. care inspiră groază; înspăimântător, îngrozitor.
2. (fam.) extraordinar, formidabil, grozav.
3. (adv.) foarte, extrem de...
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. terribilisme)
1. atitudine, comportare, vorbă, faptă care şochează; extravaganţă, excentricitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. terribilista)
1. (cel) care vrea să pară teribil; (om) excentric.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. terribilità)
1. faptul, condiția de a fi teribil; însuşirea de a fi teribil; (la pl.) vorbe sau fapte teribile, teribilisme.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apocalyptique)
1. care evocă sfârşitul lumii, catastrofic; teribil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. colossal)
1. extraordinar de mare; uriaş, gigantic, imens.
2. nemaipomenit, teribil; fabulos.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. dino-, cf. gr. deinos „teribil, groaznic”)
1. „uriaş”, „teribil, groaznic”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. folie)
2. (fam.) lucru extraordinar, grozăvie, teribilitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. infernal. lat. infernalis)
2. caracteristic infernului; diabolic, drăcesc.
3. (fig.) groaznic, teribil, înspăimântător.
4. maşină ~ă = bombă cu explozie întârziată, pentru atentate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. terribilista)
1. (cel) care vrea să pară teribil; (om) excentric.