Dictionar

Rezultate principale (Testament):

Testament

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. testament, lat. testamentum, germ. Testament)

1. act juridic prin care cineva îşi exprimă ultimele dorinţe, dispunând asupra felului cum va fi împărţită averea după moartea sa.

2. operă tardivă a unui scriitor sau artist, considerată ca ultima expresie a concepţiilor sale estetice ori literare.


Rezultate secundare (Testament):

Testamentar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. testamentaire, lat. testamentarius)

1. referitor la un testament; stabilit printr-un testament.


Ab intestat

Parte de vorbire: loc. adj.
Origine: (lat. ab intestat)

1. (jur.) (despre o succesiune) care se află în absenţa unui testament, situaţie în care legea reglementează transmiterea bunurilor.


Cabală

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cabale, germ. Kabale)

1. doctrină teozofică iudaică, care, recurgând la o interpretare mistică a Vechiului Testament, şi la practici oculte, pretindea a comunica cu spiritele.

2. (fig.) uneltire, intrigă; conspiraţie.


Catonian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. catonien, lat. catonianus)

1. care are caracterul unui caton; demn de un caton; catonic, sever, rigid.

2. regulă = principiu de drept potrivit căruia validitatea unui legat este condiţionată de supoziţia testatorul a murit imediat după facerea testamentului.


Codicil

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. codicille, lat. codicillus)

1. adaos, modificare ulterioară la un testament.


Colegatar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. colégataire)

1. care moşteneşte împreună cu alţii o avere lăsată prin testament.


Cotitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quotité)

1. sumă la care se ridică partea fiecăruia dintr-un întreg; cotă.

2. ~ disponibilă = parte din avere de care se poate dispune în viaţă sau prin testament, liberă de orice obligaţii legale de moştenire.