Dictionar

Rezultate secundare (Ticăloşi,):

Abjecţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)

1. caracterul a ceea ce este josnic, demn de disprețuit.

2. stare de înjosire care atrage disprețul tuturor.

3. acțiune degradantă care inspiră dispreț.

4. faptă abjectă; josnicie, mârșăvie, ticăloșie.

5. (var. înv.) abjecțiune.

6. (antonime) demnitate, măreție, noblețe.


Abominaţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abomination, lat. abominatio)

1. groază, dezgust pe care cineva îl simte pentru o persoană sau un lucru; oroare.

2. acțiune, conduită sau aspect abominabil; mârşăvie, nelegiuire, ticăloşie.

3. (rar) cultul idolilor, păgânism.


Ignominie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ignominie, lat. ignominia)

1. josnicie, mârşăvie, ticăloşie.


Infamie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. infamie, lat. infamia)

1. caracterul a ceea ce este infam; ticăloşie, josnicie, nemernicie.

2. stâlpul ~ei = loc unde erau ţinuţi infractorii şi criminalii legaţi pentru a putea fi loviţi de mulţime; a. ţintui (sau a pune) la stâlpul ~ei = a supune oprobriului public, a infiera.


înrăutățire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. înrăutăți)

1. faptul de a (se) înrăutăți; agravare, înrăire.

2. (concretizat, rar) faptă rea, răutate, ticăloșie.

3. (var.) (înv.) înrăotățare.


Păcătoșenie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (păcătos + -enie)

1. faptul de a fi păcătos; caracter păcătos.

2. lucru sau ființă păcătoasă; stare de decădere.

3. faptă de om păcătos; ticăloșie; nemernicie, păcătoșie.

4. (rar) boală gravă (care duce la degradarea fizică).