OK
X
bonetă 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bonnet)
1.
scufie
pe
care
o
poartă
copiii
și
bătrânii;
tichie.
2.
(mil.)
acoperământ
de
cap
fără
cozoroc.
calotă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. calotte)
1.
fiecare
dintre
cele
două
părți
ale
unei
sfere,
obținute
prin
secționarea
acesteia
cu
un
plan.
2.
~
craniană
=
partea
superioară
a
cutiei
craniene;
~
glaciară
=
masă
de
gheață
care
acoperă
regiunile
polare
sau
părțile
superioare
ale
munților
foarte
înalți;
inlandsis.
3.
parte
a
unei
pălării
care
acoperă
capul.
4.
tichie
(pe
creștetul
capului).
5.
partea
superioară
a
unei
cupole
semisferice,
a
unei
excavații;
boltă
de
tunel.
6.
partea
superioară
a
unei
turele.
7.
piesă
metalică
de
formă
emisferică.