Dictionar

Rezultate secundare (Timă,):

Centimă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. centime)

1. valoare bănească, a suta parte dintr-un franc, leu vechi etc.


Cratimă

Parte de vorbire: s.
Origine: (ngr. kratima)

1. semn grafic (-) servind pentru a lega două cuvinte ce se pronunţă împreună, pentru a despărţi un cuvânt în silabe etc.; liniuţă de unire.


Ectimă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ecthyma, gr. ekthyma)

1. boală de piele infecţioasă manifestată prin pete roşii, mai mari decât cele de impetigo, mai profunde şi cu aspect ulceros, care lasă cicatrice.


Estima

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. estimer, lat. aestimare)

1. a evalua cu aproximaţie, a aprecia mărimea, valoarea etc., pe baza unor date incomplete.


Estimă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. estime)

1. determinare aproximativă a poziţiei unei nave, ţinând seama de drumul şi distanţa parcursă.


Intima

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. intimer, lat. intimare)

1. a pune în vedere (ceva), a notifica cu autoritate.

2. (jur.) a chema în judecată, a cita în faţa unei jurisdicţii superioare.


Abject, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abject, lat. abiectus)

1. care comite fapte reprobabile; ticălos.

2. care inspiră dezgust, repulsie, prin josnicia, degradarea sa morală; demn de cel mai mare dispreț; abominabil.

3. (antonime) respectabil, stimabil.


Acetometru

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acétomètre)

1. instrument pentru estimarea cantității de acid acetic din oțet; acetimetru.


Aderenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)

1. legătură, lipire.

2. bridă.

3. (fiz.) forţă care menţine alăturate două corpuri în contact.

4. (constr.) fenomen de legătură între beton şi oţel.

5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafaţa pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.

6. aderare, solidarizare conştientă.

7. (bot.) concreştere intimă şi secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obişnuit separate (frunze, petale, antere).


Analiză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. analyse, gr. analysis)

1. metodă ştiinţifică de cercetare a realităţii, bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate în părţile lor constitutive.

2. examinare amănunţită a unei probleme, opere literare, a unui text.

3. în ultimă ~ = în concluzie, ca încheiere.

4. ~ matematică = ramură a matematicii care studiază funcţiile, limitele, derivatele şi aplicaţiile lor.

5. descompunere a unei substanţe, pentru a-i stabili compoziţia chimică.

6. ~ corticală = funcţie a cortexului prin care se desprind însuşirile generale şi cele specifice ale obiectelor şi fenomenelor.


Antipaludic, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. antipaludique)

1. (medicament) care vizează limitarea sau eradicarea malariei; antimalaric.


Antipublicitar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (anti- + publicitar)

1. care combate publicitatea.

2. care conține un mesaj antimarketing sau contra publicității.