Rezultate secundare (Tipar,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (după it. controstampa)
Parte de vorbire: s.
Origine: (micro1- + tipar)
1. tipar cu litere foarte mici, microscopice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. surimpression)
1. inscripţie aplicată pe deasupra tiparului obişnuit al unei mărci poştale, cu scopul de a-i modifica valoarea, destinaţia sau alte elemente; supraimprimare; surşarj.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (tipări + -eală)
1. (concret.) lucrare tipărită, imprimat, publicație; tipăritură.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. tipări)
1. acțiunea de a tipări și rezultatul ei; imprimare; (prin ext.) editare, publicare; tipărit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aberrant, lat. aberrans)
1. care constituie o aberație; care se abate de la normă, de la tiparul normal; care diferă de normal.
2. (bot.) care diferă sau se abate de la tip.
3. care contravine logicii sau adevărului; (prin ext.) absurd.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. acquatinta, fr. aquatinte)
1. procedeu de gravare cu acid azotic, care imită desenul cu tuş.
3. procedeu de tipar de artă pentru imagini în semitonuri, prin gravarea manuală în cupru şi coroziunea chimică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aquatypie)
1. procedeu de tipărire a operelor de artă care imită pictura în acuarelă.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. adhésif, lat. adhaesivus)
1. adj. (despre materiale) care stă strâns lipit.
2. (biol.; despre organe) care fixează organismul de ceva.
3. (bot.) care se lipeşte şi se uneşte prin concreştere (celulă, disc).
4. s.m. produs, natural sau sintetic, la încleierea lemnului, a metalelor, materialelor plastice etc.
5. substanţă care se adaugă la preparatele agricole antiparazite pentru o mai bună fixare a acestora pe plante.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affiche)
1. înştiinţare publică, tipărită, care se fixează sau se distribuie în anumite locuri.
2. cap de ~ = primul nume de pe afişul care anunţă un spectacol; actor celebru.
3. gen de artă grafică cu funcţie mobilizatoare, de informare, de reclamă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. algraphie)
1. tipar înalt cu ajutorul unei forme pe o placă de aluminiu.