Dictionar

Tipic

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT typicus

2. FR typique

3. EN typical

4. DE typisch; bildlich; charakteristisch

5. RU типичный

6. HU tipikus, jellegzetes, sajátságos


Tipic, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. typique, lat. typicus)

1. adj. care prezintă particularitățile proprii unui tip; caracteristic, specific.

2. s. n. caracterul a ceea ce este specific.

3. totalitatea caracterelor unui fenomen artistic sau ale unui personaj literar, care exprimă în mod veridic esența realității.


Tipicitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. tipicità)

1. caracterul a ceea ce este tipic, caracteristic pentru ceva; tipism.

2. caracteristicile unui aliment, ale unei băuturi care provin dintr-o anumită regiune.


Tipiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. typiser)

1. a da unui personaj literar, unei situații etc. valoare, caracter tipic.

2. a reduce diversele variante ale unui produs la un singur tip; a standardiza.

3. a stabili caracteristicile principale ale construcțiilor, elementelor de construcție și detaliilor acestora.


Tipizare

Parte de vorbire: s.
Origine: (tipiza)

1. acțiunea de a tipiza.

2. proces complex de generalizare artistică a realității în urma căruia esența relațiilor sociale, a evenimentelor istorice, se dezvăluie în forma unor imagini, în caractere vii, veridice.

3. acțiunea de standardizare prin care, dintre mai multe produse destinate aceluiași scop, se elimină tipurile inutile sau foarte asemănătoare, reținându-se numai cele folositoare și corespunzătoare scopului.


Alogeneză

Parte de vorbire: s.
Origine: (alo1- + -geneză2)

1. modificare genotipică datorată influenţei mediului înconjurător.


Amfoheterogonie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphohétérogonie)

1. (bot.) producere de urmaşi constanţi pe o parte a ramurii, iar pe cealaltă de urmaşi cu segregare tipică a caracterelor.


Amidopirină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amidopyrine)

1. medicament din antipirină, cu acţiune febrifugă şi analgezică; piramidon; aminofenazonă.


Aminofenazonă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aminophénasone)

1. medicament din antipirină, cu acțiune febrifugă și analgezică; amidopirină.


Analgezină

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. analgésine)

1. (farmacie) medicament ușor amar, inodor, solubil în apă, care posedă proprietăți antifebrile, antinevralgice, antireumatice, antispastice și hemostatice; antipirină.


Androtip

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. androtype)

1. exemplar tipic mascul al unei specii.