Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE typisch; bildlich; charakteristisch
6. HU tipikus, jellegzetes, sajátságos
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
6. HU típustól eltérő, nem tipikus
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT monotypicus
2. FR montypique
4. DE monotypisch
6. HU monotipikus, egyetlen fajt tartalmazó nemzetség, változatlanság faji szinten
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. typique, lat. typicus)
1. adj. care prezintă particularitățile proprii unui tip; caracteristic, specific.
2. s. n. caracterul a ceea ce este specific.
3. totalitatea caracterelor unui fenomen artistic sau ale unui personaj literar, care exprimă în mod veridic esența realității.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. tipicità)
1. caracterul a ceea ce este tipic, caracteristic pentru ceva; tipism.
2. caracteristicile unui aliment, ale unei băuturi care provin dintr-o anumită regiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (alo1- + -geneză2)
1. modificare genotipică datorată influenţei mediului înconjurător.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphohétérogonie)
1. (bot.) producere de urmaşi constanţi pe o parte a ramurii, iar pe cealaltă de urmaşi cu segregare tipică a caracterelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. androtype)
1. exemplar tipic mascul al unei specii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. angiolupoïde)
1. tuberculoză cutanată atipică, situată de obicei pe faţă şi pe nas, caracterizată prin plăci roşii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anglicisme)
1. cuvânt, expresie proprii limbii engleze; cuvânt pătruns într-o altă limbă şi încă neintegrat în aceasta.
2. caracteristică, obicei tipic englezesc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. argotique)
1. care aparține argoului; referitor la argou.
2. tipic unui mod aluziv, trivial sau familiar de a vorbi.