Dictionar

acurat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj. (înv.), II. adv. (înv.)  
Etimologie: (it. accurato)

1. I. care se face sau se desfășoară cu multă grijă; îngrijit, lucrat cu îngrijire.
2. care pune mare grijă și precizie în ceea ce face; scrupulos.
3. II. cu mare grijă, atenție și sârguință; exact, întocmai.
 

citat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Zitat)

1. pasaj dintr-o scriere, dintr-un autor etc., reprodus întocmai, cu indicarea exactă a sursei.
2. (muz.) figură melodică sau ritmică împrumutată altei lucrări.
 

coincide

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. coïncide, lat. coincidere)

1. a se întâmpla, a se produce în același timp.
2. a fi identic, a se potrivi; a corespunde întocmai.
3. (despre linii, figuri) a se suprapune perfect.
 

contrasalut

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. contrassaluto)

1. (marină) salut întors de o navă care tocmai a fost salutată; răspuns la un salut.
 

copie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. copie, lat. copia)

1. reproducere exactă a unui text, a unei opere de artă etc.; (peior.) înscris care reproduce întocmai un alt înscris ce constată un act juridic.
2. ~ standard = film care conține pe aceeași peliculă imaginea cât și coloana sonoră, pentru proiecție.
 

dictare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. dicta)

1. acțiunea de a dicta și rezultatul ei; dictat (ex. scriere după ~).
2. lucrare școlară pentru reproducerea în scris a unui text dictat.
3. pronunțare clară a unor cuvinte, texte, cifre etc. pentru ca acestea să poată fi reproduse (scrise, înregistrate) întocmai.
4. impunere categorică a unor norme sau reguli prestabilite; (prin ext.) ordin.
5. îndemnare la o acțiune.
6. (înv.) sugerare.