năimeală
Parte de vorbire: s.f. (înv., reg.)
Etimologie: (năimi + -eală)
Etimologie: (năimi + -eală)
1. faptul de a (se) năimi.
2. angajare pentru o muncă; (prin ext.) angajament; tocmeală.
3. închiriere, arendare; (prin ext.) chirie, arendă.
4. plată în natură; plată pentru o muncă efectuată.
5. (var.) namală, năimală, nămală.