tolocăni
Parte de vorbire: vb. (reg.)
Etimologie: (nec.)
Etimologie: (nec.)
1. tr. a cicăli, a dojeni pe cineva; a certa.
2. intr. a vorbi mult și fără rost; a trăncăni, a flecări.
3. a ciocăni; (prin ext.) a face mult zgomot.
4. (var.) (reg.) a tolăcăni, a toloconi, a tologăni, a torocăni.