Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. torturer)
1. a supune la torturi; a chinui, a schingiui.
2. (fig.; despre stări sufleteşti) a obseda, a frământa mintea, a nelinişti.
3. (fig.) a forţa (sensul), a stâlci (limba, stilul etc.).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. torture, lat. tortura)
1. suferinţă fizică, chin; caznă, schingiuire.
2. (fig.) frământare, zbucium, durere, suferinţă morală.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. torturant)
1. care torturează; care provoacă tortură fizică sau, mai des, morală, emoțională.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. estrapade)
1. formă de tortură constând în a ridica pe condamnat la o oarecare înălțime cu o frânghie și apoi a-l lăsa să cadă cu brutalitate, de mai multe ori, până aproape de pământ.
2. mișcare de gimnastică constând în a suspenda corpul în mâini și a-l face să treacă printre brațele depărtate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp., fr. garrotte)
1. tortură constând în strangularea treptată a celui condamnat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. lapidation, lat. lapidatio)
1. acțiunea de a lapida și rezultatul ei; lapidare.
2. acțiunea de a ucide pe cineva cu pietre; tortura celor care sunt omorâți în acest fel.
3. alungare prin aruncare cu pietre.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (martir + -aj)
1. tortură îndurată de cineva pentru convingerile sale, pentru o credință sau o atitudine; martiriu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. martyrium, gr. martyrion)
1. tortură îndurată de cineva pentru convingerile sale, pentru o credinţă sau o atitudine; martiraj.
2. (fig.) suferinţă morală; calvar.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. martyriser)
1. a supune unui martiriu; (p. etc.) a tortura, a chinui.