Rezultate secundare (Trândav.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (trândăvi + -eală)
1. faptul de a trândăvi; trândăvie.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (din trândav)
1. a trăi în trândăvie, a-și petrece vremea lenevind; a lenevi.
2. (var.) (reg.) a trândovi, (reg.) a trântăvi.
3. (anton.) a lucra, a munci, a se trudi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (trândav + -ie)
1. stare de inactivitate, stare a omului trândav; lene, lenevie, trândăveală, trândăvit.
Parte de vorbire: s.f. (pop.)
Origine: (vb. trândăvi)
1. faptul de a trândăvi; lenevire, trândăvie, (pop.) trândăvit.
Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (trândav + -os)
1. (despre o persoană) care lucrează încet și în silă; căreia îi place să lenevească; trândav.
Parte de vorbire: s. f.
Origine: (it. dolce vita, viaţă frumoasă)
1. fel de a trăi în lux, în trândăvie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. /il dolce/ far niente)
2. dolce ~ = atitudinea de a se complace în trândăvie; plăcută trândăvie.
Parte de vorbire: s.n. (rar)
Origine: (lat. otium, it. ozio)
1. condiția celui care este inactiv din cauza unui caracter leneș sau indolent; lenevie, trândăvie.
2. perioadă de odihnă care întrerupe eforturile obișnuite; tihnă.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (deriv. din beș, bășină)
1. femeie grasă, leneșă și nesimțită.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. împuți)
1. căpătare a unui miros rău din cauza alterării.
3. umplere a unui spațiu cu un miros greu, (ca) de corp intrat în putrefacție.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (împuți + -eală)
1. împuțire.
2. (concret.) miros greu care iese dintr-un corp care a intrat în putrefacție.
3. (concret.) obiect care a intrat în putrefacție.