Rezultate secundare (Trădare,):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. collaborationnisme)
1. atitudine sau politică de cooperare activă cu un ocupant inamic (mai ales cu naziștii în cel de-al doilea război mondial); colaborare cu dușmanul; trădare de patrie.
Parte de vorbire: s.f. (franțuzism învechit)
Origine: (fr. confiance)
1. credință spontană sau dobândită în valoarea morală, emoțională, profesională a altei persoane, pe care o credem incapabilă de înșelăciune, trădare sau incompetență; sentiment de siguranță vizavi de cineva sau de ceva; încredere în cineva.
2. (var.) confianță, conființă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. félonie)
1. comportament, atitudine de felon.
2. încălcare de către un vasal a jurământului făcut către senior.
3. lipsă de loialitate; trădare, infidelitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prévarication, lat. praevaricatio)
1. abatere de la îndatoririle de serviciu, abuz comis de un funcţionar în exerciţiul funcţiunii.
2. trădare a unei cauze, a unor interese care ar trebui apărate.