traduce

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. traducere, după fr. traduire)

1. tr. a transpune dintr-o limbă în alta; a tălmăci.
2. (spec.) a restabili un text telegrafic pe baza semnalelor recepționate.
3. (fig.) a exprima, a reda (prin artă).
4. a ~ în viață = a înfăptui, a pune în aplicare.
5. (tehn.) a transforma o mărime de o anumită natură într-o mărime de o altă natură.
6. (jur.) a cita în fața justiției, a da în judecată.
7. (fam.) a înșela (în dragoste).
8. tr., refl. a (se) manifesta, a (se) exprima (prin).

retraduce

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (după fr. retraduire)

1. a traduce din nou.
2. a traduce în altă limbă un text tradus anterior.
3. (prin ext.) a reformula în alt mod.

traducere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (traduce)

1. acțiunea de a traduce și rezultatul ei; (concr.) scriere cuprinzând o transpunere a unui text dintr-o limbă în alta; traducție.
2. ~ automată = traducerea unui text în întregime de unul sau mai multe programe de calculator, fără ca un traducător uman să intervină.
3. ~ asistată de computer = traducere de text realizată în mod interactiv cu ajutorul calculatorului.
4. (în cadrul unei conferințe internaționale) ~ instantanee sau simultană = traducere imediată (și orală) a discursului sau comunicării pronunțate de vorbitor.
5. (fig.) transpunere pe alt plan; transpunerea unei arte în alta; reprezentarea realității prin artele plastice.
6. (fiz.) transformare a unei mărimi de o anumită natură (viteză, presiune, temperatură etc.) într-o mărime de altă natură (tensiune electrică, curent electric), în vederea transmisiunii informației asociate acestora.
7. interpretare.
8. (înv.) trăducere.

asamblare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (asambla)

1. acțiunea de a asambla.
2. (inform.) operația de traducere în limbaj de mașină a unui program de către asamblor (II).

calc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calque)

1. copie a unei schițe, a unui desen, pe hârtie specială.
2. hârtie de ~ = hârtie transparentă de copiat.
3. (lingv.) traducerea dintr-o limbă străină a elementelor de formare a unui cuvânt, a unei expresii; preluare de către un cuvânt a sensului (sensurilor) unui cuvânt străin; decalc (2).

cognitiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cognitif)

1. care se referă la cunoaștere; care este capabil de cunoaștere.
2. (psihologie aplicată) care se referă la mijloacele și mecanismele de dobândire a cunoștințelor.
3. test ~ = test de cunoștințe sau de eficiență (spre deosebire de testul de aptitudini).
4. (lingvistică) funcție ~ă = funcția de comunicare care se traduce în limbaj prin fraza asertivă folosită pentru a informa, pentru a face cunoscut un gând unui interlocutor; funcție referențială a limbajului.
5. psihologie ~ă = studiul științific al proceselor mentale precum atenția, utilizarea limbajului, memoria, percepția, rezolvarea problemelor, creativitatea și raționamentul; psihologia cunoașterii.
6. (psihologie) tulburare ~ă = termen care desemnează o tulburare mintală care afectează în special și în principal memoria.
7. (psihologie) disonanță ~ă = disconfort mental cauzat de două cogniții ireconciliabile.
8. bulă ~ă = limitarea conexiunilor sociale ale unei persoane prin cultura sa și informațiile accesibile acesteia prin intermediul noilor tehnologii.
9. hartă ~ă = diagramă care permite de a reprezenta vizual și de a urma calea asociativă a gândirii.

compila

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. compiler, lat. compilare)

1. a culege fragmente, idei din diverși autori, pentru a alcătui o lucrare nouă, fără o contribuție personală.
2. (inform.) a traduce un limbaj algoritmic sau un program în cadrul mașinii.

conversiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conversion, lat. conversio)

1. modificare a condițiilor inițiale ale unui împrumut.
2. preschimbare a unei valori monetare într-o valoare de altă natură.
3. (rar) schimbare a naturii, a formei unui lucru.
4. modificare a unui sistem fizic sau tehnic prin transformarea unor mărimi date.
5. transformare, în urma unui proces chimic, a unei specii de molecule în alte specii de molecule.
6. (biol.) schimbare în ordine liniară a genelor; transmutație genetică.
7. reluare în ordine inversă a termenilor unei sintagme, cu sau fără schimbarea înțelesului ori funcțiilor sintactice; reversiune.
8. schimbare a clasei lexico-gramaticale, a valorii unui cuvânt; hipotaxă.
9. (log.) răsturnare a unei judecăți prin înlocuirea reciprocă a subiectului cu predicatul.
10. traducere a unui cuvânt, număr sau mesaj alfanumeric dintr-un cod sau limbaj într-altul.
11. mecanism psihic care face să apară un simptom corporal la locul unui efect refulat ce nu poate accede în conștiință fără a provoca o reacție de angoasă.

decripta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décrypter)

1. a descifra, a traduce o corespondență cifrată.