Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anastatique)
1. care reproduce o tipăritură, trăgând textul la piatră sau la zinc.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (concluz/ie/ + -iona)
1. a termina, trăgând o concluzie; a trage o concluzie; a conchide.
Parte de vorbire: s.
Origine: (generaliza)
1. acţiunea de a (se) generaliza.
2. operaţie logică prin care se trece de la particular la general, extrăgându-se caracterele comune esenţiale ale unor obiecte asemănătoare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. inde minare)
1. tr. a convinge pe cineva să facă ceva, a chema la o acțiune; a îmboldi, a stimula, a impulsiona; a îmbia.
2. a sili un animal să pornească sau să meargă mai repede.
3. intr. (reg.; despre animale) a se sili la drum, a înainta trăgând.
4. refl. a se apuca de ceva (în urma unei stimulări); a se hotărî la ceva.
5. (fig.) a se lua la întrecere, a se îmboldi unul pe altul.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (tărăgăna + -eală)
1. faptul de a (se) tărăgăna; amânare continuă, tărăgănare, tergiversare.
2. (var.) (înv., reg.) străgăneală, (înv., reg.) tărăgăială, (pop.) trăgăneală, (reg.) dărăgăneală.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (târnui + -[i]tură)
1. (pop.) măturare cu târnul; târnuire.
2. (fam.; fig.) târâre a cuiva, trăgându-l de păr; păruială, târnuire.
3. (prin ext.; fig.) bătaie zdravănă; târnuire.