Dictionar

transă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. transe)

1. stare de pierdere a voinței în care se află o persoană supusă hipnozei.
 

tranșa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. trancher)

1. a tăia și sorta carnea destinată preparării mâncării, consumului.
2. a tăia în lame, în plăci (marmură etc.).
3. a rezolva printr-o decizie categorică o chestiune, o dificultate.
 

tranșă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tranche)

1. fiecare dintre părțile în care este împărțit un lucru sau un grup de lucruri ce se produc, se distribuie în rate succesive; parte.
2. fiecare dintre fețele laterale ale unei cărți care rezultă prin tăierea transversală a filelor.
 

retranșa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. retrancher)

1. a se adăposti în spatele unei noi fortificații.
 

transafrican, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. transafricain)

1. (șosea) care traversează Africa.
 

transalpin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. transalpin)

1. care este situat dincolo de Alpi, de cealaltă parte a Alpilor (de obicei față de Roma, deci partea de nord).
2. (antonim) cisalpin.
 

transamazonian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. transamazonien)

1. (șosea) care traversează Amazonia de la est la vest.
 

transamerican, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. transaméricain)

1. (șosea) care traversează America.
 

transaminare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. transamination)

1. reacție chimică în cadrul metabolismului constând în transferul reversibil al grupului amino către diverși aminoacizi.
 

antropologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthropologie)

1. știință care studiază originea și evoluția omului, în strânsă corelație cu condițiile naturale; antropobiologie.
 

aristocrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aristocratie, gr. aristokratia)

1. clasă socială conducătoare care deține puterea de stat și asuprește celelalte clase (în orânduirea sclavagistă și feudală); pătură restrânsă a claselor exploatatoare, care beneficiază de mari privilegii; nobilime.
2. vârfurile privilegiate care s-au desprins de clasa din care fac parte și se bucură de avantaje speciale.
 

body

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. body „corp”)

1. tricou din jerseu elastic care se mulează pe corp, încheindu-se între picioare.
2. lenjerie de corp feminină, strânsă, dintr-o singură bucată, care acoperă bustul și se încheie de obicei cu capse între picioare.
 

coerență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cohérence, lat. cohaerentia)

1. însușirea de a fi coerent; legătură strânsă, logică între mai multe elemente, idei, lucruri.
2. (mat.) proprietate a unui sistem de axiome de a nu admite contradicții între nici o pereche de propoziții care pot fi deduse din el; consistență (2).
3. (fiz.) proprietate a undelor de a fi coerente (2).
 

coeziune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cohésion)

1. forță de atracție care se exercită între particulele (molecule, atomi, ioni) de același fel ale corpurilor.
2. (fig.) legătură strânsă, de ordin interior.
 

colonat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. colonatus, fr. colonat)

1. stare de colon1; formă de organizare socială, spre sfârșitul Imperiului Roman, caracterizat prin legarea tot mai strânsă a colonilor1 de pământul pe care îl munceau și pentru care plăteau dijmă și prestau corvezi.