Dictionar

transforma

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. transformer, lat. transformare)

1. a(-şi) schimba forma, înfăţişarea; a da, a lua o altă formă; a (se) preface, a (se) schimba.
2. (mat.) a construi un corespondent al unei figuri date sau al unei valori schimbând anumite elemente şi păstrând altele.
 

transformabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. transformable)

1. care poate fi transformat.
 

transformare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (transforma)

1. acțiunea de a (se) transforma.
2. (rugbi) lovitură acordată echipei care a reușit o încercare.
3. ansamblu de stări succesive prin care evoluează un sistem fizico-chimic, în funcție de schimbarea uneia sau mai multor mărimi ce îl caracterizează.
4. (mat.) corespondență, aplicație, funcție între două mulțimi de puncte.
 

transformată

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. transformée)

1. (mat.) figură generată prin transformarea unei alte figuri.
 

transformaţional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. transformationnel)

1. referitor la transformări succesive.
2. gramatică ~ă = tip de gramatică bazată pe metode potrivit cărora se pot descoperi o serie de reguli care permit obținerea tuturor enunțurilor posibile într-o limbă dintr-un număr limitat de structuri profunde, cu ajutorul unor transformări succesive.
 

transformaţionalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. transformationnalisme)

1. curent care preconizează şi susţine gramatica transformaţională.
 

transformator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. transformateur)

1. adj. care transformă; înnoitor.
2. s. n. aparat, instalație, mașină care transferă energie de la un sistem tehnic primar la unul secundar.
3. dispozitiv electric care transformă tensiunea unui curent alternativ fără a-i modifica frecvența.
4. aparat fotogrammetric care transformă unele imagini în altele.
 

abcede

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. abcéder, lat. abscedere)

1. a (se) transforma în abces; a supura.
 

ablativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. care poate suferi ablaţiuni (transformarea progresivă a unui material prin descompunere, fuziune, vaporizare, sublimare, eroziune).
 

acetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acétique)

1. de natura oţetului.
2. acid ~ = acid organic rezultat din oxidarea alcoolului etilic; acid etanoic; fermentaţie ~ă = fermentaţie care transformă alcoolul în acid acetic.
 

acetifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. acétifer)

1. tr., refl. (despre alcoolul etilic) a (se) transforma în acid acetic.
 

acetobacter

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acetobacter)

1. bacterie nepatogenă care transformă alcoolul în acid acetic.
 

acetoliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétolyse)

1. transformare chimică a celulozei, cu un amestec de acid sulfuric, acid acetic şi anhidridă acetică.