Dictionar

Rezultate principale (Transformare):

Transformare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (transforma)

1. acțiunea de a (se) transforma.

2. (rugbi) lovitură acordată echipei care a reușit o încercare.

3. ansamblu de stări succesive prin care evoluează un sistem fizico-chimic, în funcție de schimbarea uneia sau mai multor mărimi ce îl caracterizează.

4. (mat.) corespondență, aplicație, funcție între două mulțimi de puncte.


Rezultate secundare (Transformare):

Biotransformare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (bio- + transformare, cf. fr. biotransformation, engl. biotransformation)

1. (biochimie) procesul prin care o substanță se transformă în altă substanță chimică în urma unei reacții chimice care are loc în organism; transformare metabolică.


Ablativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. care poate suferi ablaţiuni (transformarea progresivă a unui material prin descompunere, fuziune, vaporizare, sublimare, eroziune).


Acetoliză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétolyse)

1. transformare chimică a celulozei, cu un amestec de acid sulfuric, acid acetic şi anhidridă acetică.


Acidamină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acidamine)

1. corp chimic rezultat din transformarea treptată a albuminoidelor.


Acumulare

Parte de vorbire: s.
Origine: (acumula)

1. acţiunea de a (se) acumula.

2. proces economic complex constând în formarea şi utilizarea unei părţi din venitul societăţii pentru asigurarea reproducţiei lărgite.

3. ~ a capitalului = transformarea plusvalorii în capital; fond de ~ = parte a unui venit pentru acumulare; rata ~ării = raportul dintre fondul de acumulare şi venitul pe baza căruia se formează.

4. (geol.) proces de depunere a materialului transportat de agenţii geomorfologici.


Adamantinom

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adamantinome)

1. (med.) tumoare dentară malignă; ameloblastom.

2. (med.) tumoră invazivă și distructivă rezultată din transformarea malignă a mugurilor dinților din maxilarul inferior.


Adiabată

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adiabate)

1. curbă care reprezintă grafic transformarea adiabatică.