Dictionar

transmite

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. transmettre, lat. transmittere)

1. tr. a trimite ceva prin intermediul unei persoane, al unei scrisori etc.
2. a comunica ceva.
3. a comunica cu ajutorul unui post de emisie; a emite.
4. (jur.) a trece un bun, un drept etc. altei persoane.
5. tr., refl. a (se) propaga, a (se) comunica.
 

retransmite

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. retransmettre)

1. a realiza o retransmisie.
 

teletransmite

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. teletransmettere)

1. a transmite la distanță (prin televiziune).
 

ab intestat

Parte de vorbire:  loc. adj.  
Etimologie: (lat. ab intestat)

1. (jur.) (despre o succesiune) care se află în absența unui testament, situație în care legea reglementează transmiterea bunurilor.
 

aferentație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. afférentation)

1. transmitere a excitației de la neuronii receptori periferici la cei centrali.
 

aferență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Afferenz)

1. (med.) transmitere a impulsurilor senzitivo-senzoriale la diverse niveluri ale sistemului nervos central.
 

agenție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. agenzia)

1. reprezentanță a unei instituții sau întreprinderi.
2. ~ telegrafică (sau de presă) = instituție specializată care primește și transmite presei știri și informații; ~ de bilete = birou unde se vând bilete pentru spectacole, concerte etc.; ~ de voiaj = birou unde se vând cu anticipație biletele de călătorie.
 

agitator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. agitateur)

1. dispozitiv mecanic servind la amestecarea lichidelor, la activarea transmiterii de căldură.
2. dispozitiv servind la punerea în mișcare a granulelor unui material.
 

amforofonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. amphorophony)

1. transmitere patologică a vocii, cu un timbru metalic.