Dictionar

netransparent

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + transparent)

1. opac, (înv.) nepreveziu.
 

netransparent

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT adiaphanus
2. FR adiaphane; opaque
3. EN adiaphanous; opaque
4. DE undurchsichtig
5. RU непрозрaчный; мaтовый
6. HU homályos, nem átlátszó
 

transparent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. transparent, lat. transparens)

1. adj. (despre corpuri, medii) prin care se poate vedea clar, străveziu.
2. diafan, subțire, delicat.
3. (fig.) ușor de înțeles.
4. s. n. foaie liniată care se pune dedesubtul hârtiei de scris pentru a putea scrie drept.
 

transparență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. transparence)

1. însușirea de a fi transparent.
2. mod de lucru, principiu al unor conducători sau organe conducătoare de a face cunoscută public, în permanență, întreaga lor activitate.
 

transparentiza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (cf. engl. transparentize, fr. transparentiser)

1. a face transparent sau aproape transparent.
2. a oferi un caracter transparent la ceva.
 

transparentizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. transparentiza)

1. faptul de a transparentiza.
 

acetofan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétophane)

1. folie transparentă din material plastic, pentru conturarea și colorarea imaginilor filmului de animație.
 

acrosteoliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acro-ostéolyse)

1. (med.) osteoliză în extremități.
2. (med.) distrugere a falangelor distale ale degetelor de la mâini sau de la picioare, cel mai adesea bilaterală.
3. (med.) imagine radiografică de transparență osoasă centrală sau marginală, cu limite șterse sau nete.
 

actinoscopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinoscopie)

1. (med.) examen optic al unui organ sau țesut prin transparență sau difuziune.
 

adular

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adulaire, germ. Adular)

1. (geol.) varietate de ortoză transparentă, cu reflexe argintii, făcând parte din grupa silicaților, subgrupa tectosilicaților și familia feldspaților.
 

aerian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérien)

1. aflat în aer sau care conține aer.
2. produs în aer.
3. referitor la aviație.
4. linie ~ă = traseu aeronautic; alarmă ~ă = alarmă prin care se anunță un atac aerian.
5. (fig.) diafan, transparent; vaporos.
6. (fam.) distrat, visător.
 

antireflex, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. antireflet)

1. (strat subțire, transparent) care atenuează reflexiile produse de suprafețele optice.