transpoziție
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. transposition)
Etimologie: (fr. transposition)
1. transpunere.
2. (mat.) permutare în care toate elementele, în afară de două (care se schimbă unul cu celălalt), rămân neschimbate.
3. (chim.) schimbare a poziției unor atomi sau radicali dintr-o moleculă organică pentru a forma un izomer.
4. (muz.) transcriere sau executare a unei compoziții în altă tonalitate decât cea inițială.
5. (biol.) mișcare a unei gene dintr-un set cromozomial sau dintr-un cromozom în altul.
6. problemă enigmistică, în schimbarea poziției părților componente ale unei șarade din a căror însumare inversă trebuie să rezulte un cuvânt nou.