Dictionar

Rezultate principale (Tranzacţie,):

Tranzacţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. transaction, lat. transactio)

1. înţelegere, învoială, convenţie.

2. acord între două sau mai multe părţi prin care se transmit anumite drepturi sau se face un schimb comercial, de bursă etc.


Rezultate secundare (Tranzacţie,):

Afacere

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. affaire)

1. activitate comercială.

2. cifră de ~i = total al banilor obţinuţi în comerţ sau în alte activităţi economice.

3. acţiune din care rezultă un profit.

4. tranzacţie economică.

5. (fam.) îndeletnicire.

6. ~i interne (sau externe) = treburi, preocupări, lucrări privind problemele interne (sau externe) ale unui stat.


Amiabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amiable)

1. care se comportă ca un prieten, care arată prietenie; înţelegător, prietenos.

2. care acționează sau care se face prin blândețe și conciliere; binevoitor, conciliator.

3. (despre litigii, conflicte etc.) care se reglează în general printr-o tranzacție, în afara oricăror proceduri judiciare.

4. (științe juridice) care este rezolvat prin negociere, pe cale diplomatică.


Curtier

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. courtier)

1. persoană a cărei profesie constă în mijlocirea contactului dintre vânzători și cumpărători, rezultând astfel o activitate de brokeraj, pentru încheierea tranzacțiilor bursiere sau comerciale; broker.

2. (prin ext.) persoană care acționează ca intermediar într-o tranzacție.


Outright

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. outright)

1. (fin.) operaţie în stabilirea condiţiilor cumpărării sau vânzării în valută, inclusiv a cursului valutei, urmând ca efectuarea propriu-zisă a tranzacţiei se facă ulterior.


Partener, -ă

Parte de vorbire: s. m. f.
Origine: (fr. partenaire)

1. fiecare dintre participanții la o competiție sportivă, la jocuri etc.

2. persoană cu care dansează cineva.

3. fiecare dintre persoanele angajate într-o tranzacție, într-o discuție etc.

4. executant, împreună cu altul, al unui număr de program (la teatru, la circ etc.).


Perfecta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (perfect)

1. a definitiva, a încheia (o înţelegere, un act, o tranzacţie).