Rezultate secundare (Tremurător,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. titubant)
1. cu mers nesigur, care se împleticeşte pe picioare; tremurător.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (tremura + -[ă]cios)
2. care are variații de ton (din cauza unei emoții, a frigului etc.); tremurător.