Dictionar

Rezultate secundare (Tremurător,):

Titubant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. titubant)

1. cu mers nesigur, care se împleticeşte pe picioare; tremurător.


Tremurăcios, -oasă

Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (tremura + -[ă]cios)

1. care tremură; tremurător.

2. care are variații de ton (din cauza unei emoții, a frigului etc.); tremurător.