Tresăritură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (tresări + -tură)

1. mișcare bruscă, involuntară și spontană, provocată de o emoție puternică și neașteptată; tresărire.

2. (fig.) mișcare ușoară și bruscă; tresărire.

3. (var.) trăsăritură.