Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. tricher)
1. intr., tr. a înşela la jocul de cărţi; (p. ext.) a păcăli, a înşela.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (trișa + -aj)
1. acțiunea de a trișa, de a înșela, de a nu respecta regulile sau convențiile de joc sau de viață; trișare, trișerie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. trișa)
1. acțiunea de a trișa și rezultatul ei.
2. înșelare (în special la jocul de cărți); trișaj, trișerie.
3. fraudă comisă în timpul unui examen, o competiție sau pentru a obține anumite avantaje.
4. (prin ext.) inducere în eroare; înșelare, păcălire.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT cicatrisatio
2. FR cicatrisation
3. EN cicatrisation
4. DE Vernarbung; Cikatrisation
5. RU цикaтризaция
6. HU hegszövetképződés, óvószövetképződés
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. tricherie)
1. acțiunea de a trișa, de a înșela, de a nu respecta regulile sau convențiile de joc sau de viață; trișaj, trișare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. trișa)
1. acțiunea de a trișa și rezultatul ei.
2. înșelare (în special la jocul de cărți); trișaj, trișerie.
3. fraudă comisă în timpul unui examen, o competiție sau pentru a obține anumite avantaje.
4. (prin ext.) inducere în eroare; înșelare, păcălire.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (trișa + -aj)
1. acțiunea de a trișa, de a înșela, de a nu respecta regulile sau convențiile de joc sau de viață; trișare, trișerie.
Parte de vorbire: s.f. (înv., reg.)
Origine: (șuler + -ie)
1. înșelătorie la jocul de cărți; trișare.
2. faptă de șarlatan; șulerie.