tria

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. trier)

1. a alege, a selecționa potrivit unor anumite criterii.

expatria

Parte de vorbire:  I. vb. tr., II. vb. refl.  
Etimologie: (fr. s’expatrier)

1. I. a obliga pe cineva să-și părăsească patria; a exila, a surghiuni.
2. II. a-și părăsi țara pentru a trăi în străinătate; a emigra, a se exila.
3. (var.) (înv.) a (se) espatria.
4. (antonim) a (se) repatria.

nutria

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nutria, germ. Nutria)

1. mamifer rozător acvatic, originar din America de Sud, mic, cu blană brună-cenușie, foarte apreciată.

repatria

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. repatriare, fr. repatrier)

1. , tr. a reveni, a aduce pe cineva în patrie, după o absență îndelungată.

stria

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. strier)

1. a executa striații pe suprafața unui obiect.

triac

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. triac)

1. component electronic bidirecțional din două tiristoare conectate între ele.

triacid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. triacide)

1. (corp chimic) care posedă trei funcții acide.

acetofenonă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétophénone)

1. cetonă mixtă, lichid incolor cu miros aromatic, solubil în alcool și eter, folosit în industria parfumurilor.

acridină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acridine)

1. substanță organică azotată din antracen, bază în industria coloranților antiseptici.

acrilic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acrylique)

1. acid ~ = acid etilic obținut prin oxidarea acroleinei, lichid incolor, cu miros înțepător.
2. (despre produse industriale sintetice) obținut cu ajutorul derivaților acidului acrilic.

acroșaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accrochage)

1. acroșare.
2. intersecția dintre un puț de mină și o rampă subterană.
3. (med.) sincronizare între sistolele atriale și ventriculare.

aditiv, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)

1. I. care este adăugat, care se adaugă, care se adiționează, care completează.
2. (mat.) referitor la operația de adunare; care provine dintr-o adunare.
3. (fizică) (despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric.
4. II. lucru adăugat, completare, supliment.
5. (industrie) constituent secundar, substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți.
6. (industria alimentară) produs destinat să modifice gustul sau parfumul, să prelungească conservarea.
7. (petrochimie) denumire generică pentru diferitele produse care sunt încorporate în benzină pentru a o face mai puțin detonantă; în uleiuri pentru a le îmbunătăți calitățile de lubrifiere, rezistența la oxidare, punctul de îngheț sau indicele de vâscozitate; în bitumuri pentru emulsionare.

aerobie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérobie)

1. microorganism care se dezvoltă în prezența aerului.
2. (în industria aeronautică) propulsare care nu poate avea loc decât în atmosferă.