Dictionar

Rezultate principale (Tristețe,):

Tristeţe

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. tristesse, it. tristezza)

1. stare sufletească apăsătoare; mâhnire, amărăciune; melancolie; (p. ext.) regret.


Rezultate secundare (Tristețe,):

Angoasă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. angoisse)

1. nelinişte, tulburare cauzată de o teamă puternică fără obiect real, concret, adesea patologică.

2. (fil.) sentimentul înstrăinării omului; conştiinţa condiţiei umane de fiinţă muritoare.

3. (med.) stare provocată de contracţia regiunii epigastrice, însoţită de mari dificultăţi respiratorii şi de tristeţe excesivă.


Depresiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dépression, lat. depressio)

1. întindere de teren înconjurată de înălţimi; adâncitură de teren de întindere mare.

2. (geod.) unghi sub care se vede orizontul când staţia este amplasată la înălţime.

3. presiune mai mică decât cea de referinţă.

4. ~ atmosferică = presiune atmosferică inferioară valorii normale a presiunii dintr-o anumită zonă.

5. pierdere a energiei fizice sau morale; stare patologică de tristeţe intensă; depresivitate, deprimare.

6. scădere a valorilor, a acţiunilor etc., cauzată de o criză.


Depresiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dépressif)

1. adj. care provoacă depresiune (4); deprimant.

2. care provoacă scăderea tensiunii arteriale.

3. adj., s. m. f. (cel) înclinat spre tristeţe, spre descurajare.


Dezolare

Parte de vorbire: s.
Origine: (dezola)

1. tristeţe, jale, mâhnire adâncă.

2. (fig.) singurătate apăsătoare; pustiu.


Disforie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dysphorie)

1. tulburare a dispoziţiei caracterizată prin tristeţe profundă şi nemulţumire de sine.


Distimic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dysthymique)

1. (individ) înclinat spre tristeţe.