Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. trompettiste)
1. persoană care cântă la trompetă; (înv.) trompet.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. trompette)
1. cel care cântă din trompetă; trompetist, gornist.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. tubicen)
1. (ant.) cântăreț din trâmbiță; trâmbițaș.
2. (ant.) trompetist, mai ales într-o armată în război dar și la sacrificii sau înmormântări.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (trâmbiță + -aș)
1. persoană care cântă din trâmbiță; gornist, trompetist.
2. (în trecut) persoană care suna din trâmbiță cu scopul de a aduna lumea pentru a face un anunț.
3. (var.) (înv.) trimbițaș, (înv.) trumbițaș, (înv., reg.) trâmbitaș.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. bucinator, buccinator)
1. (la romani) suflător din bucină; gornist, trompetist.