Parte de vorbire: sufix
Origine: (engl. -tron, cf. gr. /elek/tron „chihlimbar”)
1. „tub cu vid, accelerator de particule elementare”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alphatrone)
1. vacuumetru bazat pe efectul ionizant al radiaţiei alfa.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. antielectron)
1. (fiz.) antiparticulă a electronului; pozitron.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. antineutron)
1. (fizică) particulă elementară neutră din punct de vedere electric, având masa egală cu cea a neutronului, dar având un moment magnetic opus acestuia; antiparticulă a neutronului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bétatron)
1. accelerator ciclic de particule pentru accelerarea electronilor care imprimă energii foarte mari.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bévatron)
1. accelerator de particule capabil să dea electronilor o energie de miliarde de electronvolţi.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abdiquer, lat. abdicare)
1. a renunța la puterea pe care o exercită; a demisiona din funcție.
2. a abandona puterea suverană; a renunţa la tron, la un drept.
3. (fig.) a renunţa la ceva, a se resemna.
4. a renunţa la o activitate din cauza greutăţilor întâmpinate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accepteur)
1. (atom) capabil a primi electroni suplementari.
2. (substanţă chimică) care poate fixa o altă substanţă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. achronique)
1. care se situează în afara timpului, în afara reperelor cronologice acceptate; atemporal.
2. (înv.) (astron.) care se află, la răsărit sau la apus, pe partea cerului opusă soarelui.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Akustomat)
1. dispozitiv adaptor electronic pentru pornirea şi oprirea automată a unui magnetofon.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adresse)
1. indicaţie pe scrisori, colete etc. care conţine numele şi domiciliul destinatarului.
2. la ~a cuiva = cu privire la cineva.
3. comunicare oficială făcută în scris de o instituţie.
5. (inform.) simbol, cuvânt, cod care indică locul din memoria unei maşini electronice unde se înregistrează o informaţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aéroélectronique)
1. aplicarea tehnicilor electronice în domeniul aviației; avionică.