Dictionar

carnal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. carnale, lat. carnalis)

1. de carne, privitor la carne.
2. care se referă la trup; trupesc.
3. care privește iubirea fizică; senzual.
4. (antonime) cast, platonic.
 

carnalitate

Parte de vorbire:  s.f. (rar)  
Etimologie: (it. carnalità)

1. înclinare spre plăcerile carnale (trupești); senzualitate.
2. (filosofie) natura carnală a omului ca ființă simțitoare și muritoare.
 

concupiscență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. concupiscence, lat. concupiscentia)

1. înclinare către plăceri senzuale, trupești; luxură.
 

corporal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. corporel, lat. corporalis)

1. pentru corp, privitor la corp; trupesc.
2. pedeapsă ~ă = pedeapsă prin lovituri și torturi, care se aplica în trecut delincvenților; percheziție ~ă = percheziție făcută cuiva pentru a vedea dacă nu ascunde sub haine arme sau alte mijloace de atac.
3. cu corp, material.
 

senzual, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sensuel, lat. sensualis)

1. (despre oameni; și s.) înclinat spre plăcerile trupești.
2. (adv.) care trădează senzualitate.
 

senzualitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sensualité)

1. înclinare către plăcerile trupești; senzualism (2), erotism.