Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. trust)
1. întreprindere economică sau financiară importantă care reuneşte mai multe societăţi (industriale, comerciale etc.) sub o conducere unică, cu scopul de a asigura monopolul asupra unui produs sau a unui sector.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. antitrust)
1. inv. care se opune monopolizării pieţei şi îngrădirii liberei concurenţe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. supertrust)
1. trust care cuprinde întreprinderile unei anumite ramuri de producţie din mai multe ţări.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (engl. trustier)
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. trustman)
1. asociat, acţionar al unui trust; trustier (II).
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. supertrust)
1. trust care cuprinde întreprinderile unei anumite ramuri de producţie din mai multe ţări.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (engl. trustier)
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. trustman)
1. asociat, acţionar al unui trust; trustier (II).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. zaibatsu)
1. conglomerat japonez condus de familia fondatoare; trust în Japonia.