Rezultate principale (Tumult,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tumulte, lat. tumultus)
2. învolburare, tălăzuire a unor ape.
Rezultate secundare (Tumult,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. tumulteux, lat. tumultuosus)
2. (despre ape) învolburat, clocotitor.
3. (fig.) însufleţit, înflăcărat, entuziasmat.
4. în cantitate mare, abundent, îmbelşugat, prodigios.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. tumultuoso)
1. (muz.) tumultuos, furtunos, zgomotos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agitation, lat. agitatio, /3/ rus. aghitaţiia)
1. mişcare prelungită; clătinare.
2. stare de nelinişte, de tulburare, de enervare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. byronisme)
1. imitaţie a poeziei lui Byron, caracterizată printr-o atitudine de revoltă individuală şi anarhică, impetuoasă, dominată de pasiuni tumultuoase, dar sinceră şi cinstită.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. combustion, lat. combustio)
1. ardere.
2. (fig.) efervescenţă, tumult.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. impétueux, lat. impetuosus)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mentisme)
1. tulburare a memoriei caracterizată prin desfăşurarea tumultuoasă, incoercibilă şi anxiogenă a ideilor şi amintirilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pétulant)
1. care manifestă, care denotă petulanță; care manifestă o ardoare exuberantă, bruscă și dezordonată; vioi, zburdalnic; tumultuos.