OK
X
turmenta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. tourmenter)
1.
refl.,
tr.
a
(se)
îmbăta.
2.
tr.
a
ameți,
a
zăpăci.
turmentație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (turmentare)
1.
acțiunea
de
a
(se)
turmenta
și
rezultatul
ei;
turmentare.
2.
faptul
de
a
(se)
ameți
de
băutură;
îmbătare.
3.
faptul
de
a
suferi
fizic
sau
moral;
frământare,
chinuire.
4.
(var.)
(înv.)
turmentațiune.
turmentație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (turmentare)
1.
acțiunea
de
a
(se)
turmenta
și
rezultatul
ei;
turmentare.
2.
faptul
de
a
(se)
ameți
de
băutură;
îmbătare.
3.
faptul
de
a
suferi
fizic
sau
moral;
frământare,
chinuire.
4.
(var.)
(înv.)
turmentațiune.