turneu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. tournée)

1. deplasare pe un itinerar determinat a unui artist sau a unei trupe de teatru, a unui sportiv ori a unei echipe sportive, în vederea reprezentării de spectacole sau a unor competiții.
2. călătorie pe care o face o personalitate (politică) în diferite localități sau țări, după un program dinainte stabilit.

turneu-fulger

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (turneu + fulger)

1. turneu de foarte scurtă durată.

turneu-test

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (turneu + test)

1. turneu artistic (sportiv) cu valoare de test.

periplu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. périple)

1. călătorie pe mare în jurul Pământului; circumnavigație.
2. (p. ext.) voiaj turistic pe mare sau pe uscat; turneu.

turneu-fulger

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (turneu + fulger)

1. turneu de foarte scurtă durată.

turneu-test

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (turneu + test)

1. turneu artistic (sportiv) cu valoare de test.