Parte de vorbire: vb.
Origine: (tutelă)
1. a avea pe cineva în grijă; a proteja, a patrona.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. tutelle, lat. tutela)
1. autoritate dată de lege unei persoane sau acceptată de bunăvoie de aceasta, de a avea grijă în mod gratuit de un minor și de averea sa sau de o persoană pusă sub interdicție.
2. ~ internațională = sistem de administrare a unor teritorii depedente care înlocuiește sistemul teritoriilor sub mandat.
3. drept abuziv luat de cineva de a-i ține pe alții sub ascultare, sub dependență.
4. (fig.) ocrotire, sprijin, protecție.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cotutelle)
1. tutelă deţinută de două sau mai multe persoane.
Parte de vorbire: s.
Origine: (tutelă + -aj)
1. tutelă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. tutélaire, lat. tutelaris)
1. care se referă la tutelă; (p. ext.) ocrotitor, protector.
2. organ ~ = organ al administrației de stat sau al unei organizații obștești având în subordine o instituție sau o organizație; autoritate ~ă = organ de protecție a persoanelor lipsite de capacitatea de exercițiu ori a intereselor celor ce nu se pot apăra singuri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cotutelle)
1. tutelă deţinută de două sau mai multe persoane.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. cotuteur)
1. cel care deţine autoritatea tutelară asupra cuiva împreună cu altă persoană.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. leadership)
1. faptul de a fi în fruntea unui grup; funcţie, poziţie de lider.
2. poziția unei națiuni sau a unei alianțe care pune sub conducerea sa, și uneori sub tutela ei, o altă națiune, un alt grup.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Mundium)
1. puterea şi dreptul de tutelă pe care le avea bărbatul asupra soţiei şi copiilor săi în vechiul drept germanic.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. paternalisme)
1. sistem social caracterizat prin predominanța celor mai vârstnici sau a unuia care deține o influență personală asupra grupului.
2. pretins interes pe care l-ar manifesta patronii sau conducătorii de fabrici față de bunăstarea muncitorilor, față de atmosfera din întreprindere, de relațiile interumane.
3. protecție, protejare, tutelare excesivă a propriului copil, motivată printr-o dragoste și grijă deosebite.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pupille, lat. pupillus)
1. minor aflat sub tutela cuiva.