Dictionar

Rezultate secundare (Uşura,):

Ambușură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. embouchure)

1. (muz.) partea superioară a unui instrument de suflat care se pune în gură pentru a produce sunetul; muștiuc.


Enclusură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. enclusure)

1. împrejmuire a terenurilor agricole obşteşti, în scopul transformării lor în păşuni, în Anglia, în sec. XV-XVIII.


Susura

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. susurrer)

1. (despre ape curgătoare, frunze) a produce un susur.


Antrostomie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antrostomie)

1. deschidere chirurgicală a unui antru, pentru drenare.

2. lărgire operatorie a deschiderii buzelor pentru uşurarea accesului în cavitatea bucală.


Cascador, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. cascadeur)

1. persoană special antrenată care se substituie unui actor de film, în scenele cu acţiune periculoasă.

2. acrobat care execută serii de căzături şi sărituri.

3. (fam.) persoană cu o conduită uşuratică.


Cunetă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cunette)

1. rigolă în radierul unui canal cu secţiune mare pentru a uşura scurgerea apelor cu debit mic.


Demimondă

Parte de vorbire: s.f. (franțuzism)
Origine: (fr. demi-monde)

1. mediu format în jurul femeilor frivole, adesea venale sau întreținute de bogați.

2. femeie cu purtări ușuratice; cochetă, demimondenă.


Deşarjă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décharge)

1. descărcare.

2. (fig.) uşurare.


Diluant, -ă

Parte de vorbire: I. s.m., II. adj.
Origine: (fr. diluant)

1. I. substanță care are proprietatea de a dilua.

2. lichid adăugat la vopsea sau lac pentru a ușura aplicarea.

3. II. care diluează.

4. (fig.) care atenuează esențialul.