Rezultate secundare (Uşura,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. embouchure)
1. (muz.) partea superioară a unui instrument de suflat care se pune în gură pentru a produce sunetul; muștiuc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. enclusure)
1. împrejmuire a terenurilor agricole obşteşti, în scopul transformării lor în păşuni, în Anglia, în sec. XV-XVIII.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. susurrer)
1. (despre ape curgătoare, frunze) a produce un susur.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antrostomie)
1. deschidere chirurgicală a unui antru, pentru drenare.
2. lărgire operatorie a deschiderii buzelor pentru uşurarea accesului în cavitatea bucală.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. cascadeur)
1. persoană special antrenată care se substituie unui actor de film, în scenele cu acţiune periculoasă.
2. acrobat care execută serii de căzături şi sărituri.
3. (fam.) persoană cu o conduită uşuratică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cunette)
1. rigolă în radierul unui canal cu secţiune mare pentru a uşura scurgerea apelor cu debit mic.
Parte de vorbire: s.f. (franțuzism)
Origine: (fr. demi-monde)
1. mediu format în jurul femeilor frivole, adesea venale sau întreținute de bogați.
2. femeie cu purtări ușuratice; cochetă, demimondenă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décharge)
1. descărcare.
Parte de vorbire: I. s.m., II. adj.
Origine: (fr. diluant)
1. I. substanță care are proprietatea de a dilua.
2. lichid adăugat la vopsea sau lac pentru a ușura aplicarea.
4. (fig.) care atenuează esențialul.