ușurință
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (ușor + -ință)
Etimologie: (ușor + -ință)
1. faptul de a fi ușor de făcut, de executat; lipsă de greutate, de efort; facilitate.
2. calitate a ceea ce se face sau se folosește fără dificultate (ex. ~a unei metode).
3. dispoziție naturală sau dobândită, datorită căreia se execută ceva fără dificultate, fără efort (ex. are o mare ~ de a vorbi).
4. (loc. adv.) cu ~ = fără eforturi; cu nepăsare, cu indiferență.