Rezultate secundare (Ucide):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. glucides)
1. substanţe organice care intră în compoziţia protoplasmei; hidraţi de carbon, zaharide.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. suicider)
1. a-şi lua singur viaţa, a se omorî.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. ucide)
1. acțiunea de a (se) ucide și rezultatul ei; omor, ucis; asasinat.
2. (înv.; expr.) ~ de sine = sinucidere.
5. (fig.) provocare a dispariției.
6. (expr.) ~a timpului = petrecere a timpului cu ocupații fără importanță; risipire a timpului fără nici un folos.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage, it. abbattaggio)
1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. acquitter)
1. tr. (jur.) a declara pe cineva liber de răspundere penală, a scoate din culpă.
3. tr., refl. a(-şi) plăti o datorie.
4. a se ~ de ceva = a îndeplini (ceva).
Parte de vorbire: adv.
Origine: (lat. ad patres, la strămoşi)
1. (fam.) a se întoarce ~ = a muri; a trimite ~ = a ucide.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amylase)
1. (biochimie) enzimă care provoacă hidroliza amidonului şi a glucidelor; diastază.
2. ~ salivară = enzimă găsită în salivă care descompune amidonul în maltoză și dextrină; ptialină.
3. ~ pancreatică = enzimă digestivă secretată de glandele pancreatice, activă în sucul pancreatic, cu funcția principală de a ajuta la digerarea carbohidraților din alimentele ingerate.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (gr. apokarteresis)
1. acțiunea de a se lăsa omorât de foame; sinucidere prin inaniție.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (engl. bacillicide, fr. bacillicide)
1. I. care are proprietatea de a ucide bacilii.
2. II. medicament care distruge bacilii.