ucidere
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (v. ucide)
Etimologie: (v. ucide)
1. acțiunea de a (se) ucide și rezultatul ei; omor, ucis; asasinat.
2. (înv.; expr.) ~ de sine = sinucidere.
3. (înv.) lovire puternică.
4. (înv.) încăierare.
5. (fig.) provocare a dispariției.
6. (expr.) ~a timpului = petrecere a timpului cu ocupații fără importanță; risipire a timpului fără nici un folos.