Dictionar

aplauda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. applaudere, după fr. applaudir)

1. intr. a bate din palme.
2. tr. (fig.) a-și exprima mulțumirea, entuziasmul, prin aplauze.
 

bermudă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., amer. bermuda)

1. îmbrăcăminte de tipul pantalonilor scurți, oprindu-se la înălțimea genunchilor sau puțin mai sus; șort până la genunchi.
 

buda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. bouder)

1. a se arăta nemulțumit (față de cineva) printr-o atitudine îmbufnată sau indiferentă.
2. (fam.) a face mutre (cuiva).
 

burete de soc; urechea lui Iuda

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Auricularia auricula
2. FR oreille de Judas; champignon noir
3. EN jew’s ear; Juda’s ear
4. DE Judasohr; Ohrlappenpilz
5. RU иудиныуши
6. HU júdásfülegomba
 

cauda

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. cauda)

1. (anat.) partea subțiată posterioară ori terminală a unui organism sau organ.
2. (muz.) coda.
 

defrauda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat., it. defraudare)

1. a delapida, a frustra de bani (o bancă, o instituție etc.); a înșela, a escroca; a frauda.
 

abracadabrant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abracadabrant)

1. cu totul neobișnuit; surprinzător, uluitor, extraordinar; ciudat, bizar.
 

acrodont, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acrodonte)

1. (despre reptile) cu dinții sudați pe marginea superioară a maxilarelor.
 

acvicultură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aquiculture)

1. creșterea animalelor sau cultivarea plantelor într-un mediu acvatic; acvacultură.
2. amenajarea apelor pentru creșterea animalelor acvatice; creșterea comercială a speciilor acvatice.
3. cultura plantelor acvatice.
4. cultură practicată în sol steril, udat cu apă care conține toate elementele necesare vieții plantelor; cultură fără sol.
 

-ADELFIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (grec. adelphos „frate”)

1. „concreștere, înfrățire, sudare”.
 

aderent, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. adhérent, lat. adhaerens)

1. adj. care aderă.
2. alipit, unit, sudat.
3. s.m.f. cel care aderă la o acțiune comună, la un partid etc.
 

afin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. affinis)

1. adj. înrudit.
2. s. m. f. rudă prin alianță.