Parte de vorbire: s.f.
Origine: (dezmetici)
1. faptul de a (se) dezmetici; dezmeticit.
2. revenire, trezire sau aducere la realitate; revenire la starea normală (dintr-o amețeală, dintr-o emoție puternică).
3. (figurat) clarificare (asupra unei probleme, neînțelegeri etc.).
5. (antonime) buimăcire, năucire, zăpăcire.