Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. ultramarin, fr. ultramarine, /II/ Ultramarin)
1. adj. inv., s. n. (de) culoare albastră.
2. s. n. colorant albastru obţinut prin topirea unui amestec de caolin, carbonat de sodiu, mangal şi sulf.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. lazurite)
1. (mineralogie) mineral compus din aluminosilicat de sodiu și calciu, cu o frumoasă culoare albastră ultramarin, componenta principală a lapislazuliului; lapislazuli.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. transmarin)
1. care se află dincolo de mare; de peste mare; ultramarin.