Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. course, /2/ engl. course)
1. drum, distanţă de străbătut.
2. traseu parcurs de un curier (I), de un vehicul pe acelaşi itinerar, după un orar stabilit.
3. vehicul care parcurge un astfel de traseu.
4. unghi format de direcţia în care se mişcă o navă comercială cu direcţia nordului.
7. (fig.) întrecere, competiţie.
8. întrecere sportivă în care mai mulţi concurenţi parcurg repede o anumită distanţă.
9. (alp.) orice ascensiune în munţi.
10. mişcare, deplasare rapidă a unui obiect în spaţiu.
11. lungime a drumului parcurs de un piston în cilindru între cele două puncte moarte.