Dictionar

umilicios, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (umili + -icios)

1. (limbajul bisericesc) care provoacă o atitudine evlavioasă.
 

umilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. humilité, lat. humilitas)

1. virtute care ne dă sentimentul slăbiciunii noastre, care reprimă în noi mișcările mândriei; umilință.
2. sentiment de respect profund față de cineva sau de ceva; deferență.
3. caracter a ceea ce are puțină importanță, puțină amploare, puțină strălucire; modestie.
4. (antonim) aroganță, orgoliu.
 

akmeist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (rus. akmeist)

1. I. referitor la akmeism, mișcare poetică rusă care a avut perioada de glorie la începutul anilor 1910 sub conducerea lui Nikolai Gumiliov și Serghei Gorodețki.
2. II. adept al akmeismului.
3. (var.) acmeist.
 

avanie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. avanie)

1. (istorie) vexare, insultă la demnitatea pelerinilor și a străinilor în general, pe care turcii o practicau în Levant cerând bani.
2. afront public umilitor; tratament umilitor pe care o persoană îl primește în mod public.
 

caudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. /fauces/ Caudinae)

1. pl. a trece sub furcile ~ = a impune condiții umilitoare (după o înfrângere totală); (p. ext.) a supune unei critici severe.
 

compuncțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. componction)

1. (religie) durere, regretul de a-l fi jignit pe Dumnezeu; contrițiune, pocăință.
2. atitudine, care poate fi afectată și ostentativă, de regret, umilință, contemplare.
3. (ironic) aer solemn ușor ridicol, gravitate afectată sau exagerată.
 

diasirm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diasyrme, gr. diasyrmos)

1. figură de stil care exprimă cu abilitate o ironie caustică și umilitoare.
 

ecrasa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. écraser)

1. a strivi, a zdrobi.
2. (fig.) a distruge, a nimici; a umili.
3. a copleși, a împovăra.