Dictionar

reumple

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (re- + umple, cf. fr. remplir)

1. a (se) umple din nou.
2. a umple ceva care a fost golit anterior.
3. a completa (din nou) un formular, chestionar etc.
4. a ocupa complet un spațiu.
5. (var. înv.) a (se) reîmple, a (se) reîmplea.
 

adiastolie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adiastolie)

1. jenă provocată diastolei inimii și umplerii cavităților ei.
 

argilizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. argilisation)

1. formare de minerale argiloase prin alterarea silicaților.
2. impermeabilizare a unei roci față de apă prin umplerea fisurilor cu argilă.
 

argon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. argon)

1. gaz inert, incolor și inodor, folosit la umplerea becurilor și a tuburilor luminescente.
 

bituma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. bitumer)

1. a amesteca cu bitum un material granulat.
2. a face bitumajul unei șosele; a umple cu o masă bituminoasă rosturile dintre pavele.
 

buiotă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. buillotte)

1. pungă sau recipient de cauciuc care se umple cu apă fierbinte și care se pune de obicei într-un pat pentru a-l încălzi; termofor.
 

cefalorahidian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. céphalo-rachidien)

1. referitor la creier și la măduva spinării.
2. lichid ~ = lichid care umple cavitățile creierului și ale măduvei spinării.