cu spori bruni

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT phaeosporus
2. FR phaeosporé; phéosporé
3. EN phaeosporous
4. DE braunsporig
5. RU тёмноспоровый; с бурыми спорaми; с тёмными спорaми
6. HU barna spórákkal

dezuni

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (cf. fr. désunir)

1. a se desprinde unul de altul sau dintr-un tot; a separa ceea ce era unit.
2. a-și pierde coeziunea internă; a se dezmembra; a se destrăma.
3. a trăi în vrajbă; a se vrăjmăși; a se dușmăni.
4. (var.) (înv.) a (se) desuni.
5. (anton.) a (se) uni.

juni

Parte de vorbire:  vb. intr. (reg., înv.)  
Etimologie: (v. june)

1. a rămâne necăsătorit (celibatar).
2. a trăi ca burlac.

minciuni

Parte de vorbire:  vb. tr. (regional)  
Etimologie: (minciună)

1. a nu spune adevărul; a spune ceva contrar adevărului; a minți.
2. (var.) a minciuna.

mucegaiul cenușiu al fructelor de căpsuni

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Botrytis cinerea
2. FR moisissure grise des fruits du fraisier
3. EN grey mould fruit rot of strawberry
4. DE Grauschimmel der Erdbeere; Botrytis-Fruchtfäule des Erdbeerenstandes; Graufäule der Erdbeere
5. RU серaя плесневиднaя rниль плодовземляники
6. HU szamóca-szürkepenész, szamóca botrítiszes betegsége

reuni

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. réunir)

1. a (se) aduna, a (se) întruni.

abecedar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. abecedarius, fr. abécédaire)

1. carte elementară pentru învățarea scrisului și cititului.
2. (fig.) primele noțiuni ale unei științe sau profesiuni; abc.
3. (var. înv.) abețadar, abețe, abițedar, abițidar.

ablativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. care poate suferi ablațiuni (transformarea progresivă a unui material prin descompunere, fuziune, vaporizare, sublimare, eroziune).

abreacție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abréaction)

1. (psihan.) reapariție bruscă a unor tensiuni emoționale, regulate.
2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.
3. sin. catharsis.

abreviator

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. abréviateur, lat. abbreviator)

1. cel care abreviază scrierile unui autor.
2. autor al versiunii scurte a unei lucrări literare.
3. funcționar al cancelariei papale însărcinat cu redactarea minutelor.

absenteism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)

1. absență frecventă și nemotivată dintr-un loc de muncă.
2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.
3. neparticiparea la alegeri sau la ședințe politice.
4. ~ parlamentar = practică folosită de deputații opoziției constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.

absolut, -ă

Parte de vorbire:  adj., adv., s.  
Etimologie: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricție, necondiționat.
2. total, complet, desăvârșit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; (fiz.) mișcare ~ă = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracție de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veșnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine și prin sine.
8. adv. cu desăvârșire, exact.