Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. union, lat. unio)
1. unire a mai multor organizaţii, grupuri sociale etc. pe baza unor convenţii pentru apărarea unor interese sau revendicarea unor drepturi comune; asociaţie, alianţă, confederaţie.
2. asociere a mai multor provincii sau state într-unul singur.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. communion, lat. communio)
1. legătură trainică, unire strânsă.
2. euharistie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. réunion)
3. (mat.) operaţie care ataşează la două mulţimi date mulţimea tuturor elementelor ce aparţin cel puţin uneia dintre ele.
Parte de vorbire: locuțiune substantivală
Origine: (engl. after hours)
1. reuniune amicală după orele de activitate cotidiană, ca prilej de a cânta muzică în ansamblu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphictyonie, gr. amphiltyones)
1. uniune de triburi sau de oraşe-state, creată în jurul sanctuarului unei divinităţi, în Grecia antică, în vederea apărării intereselor comune şi a judecării diferendelor ivite între ele.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aztèque)
1. adj., s. m. f. (amerindian) care face parte dintr-o uniune de triburi din regiunea centrală a Mexicului.
2. (s. n.) dialect vorbit de azteci.
3. adj. care aparţine aztecilor.
4. arta ~ă = arta precolumbiană.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bal)
1. reuniune cu dans organizată într-un local special pregătit.
2. a deschide ~ul = a face primul dans pentru a marca începutul unei serate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bundesrat)
1. adunare legislativă în Imperiul German.
3. reuniune a membrilor puterii executive în Elveţia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. cartel)
1. uniune monopolistă în cadrul căreia întreprinderile participante stabilesc preţurile şi condiţiile de vânzare, termenele de plată, cantitatea de mărfuri ce urmează să o producă fiecare şi îşi împart pieţele de desfacere.
2. coaliţie politică între mai multe partide, grupuri profesionale, sindicale în vederea unor acţiuni şi scopuri comune.